BĂGARE sf. 1 Faptul de a (se) băga ¶ 2 ~ DE SEAMĂ, luare aminte, atențiune; ‡observațiune; contr. NEBĂGARE DE SEAMĂ.

NEBĂGARE s. f. Negativ al lui băgare. (Expr.) Nebăgare de (sau în) seamă sau (învechit) (nebăgarea sămii = a) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva ori din partea cuiva; desconsiderare, dispreț. Luînd ocara pre tine și nebăgarea sămii. dosoftei, v. s. noiembrie 146^v/26. Turcii atunci ar răspunde cu măreție și nebăgare de seamă. văcărescul, ist. 272. Această nebăgare de samă de cele sfinte s-ar fi pedepsit. ist. am. 31^r/5. Toate aceste daruri îți vor cîștiga inimile acelora care acum te privesc cu nebăgare în seamă. marcovici, d. 10/5, cf. ar (1839), 11²/22. Cît de mare este nebăgarea în samă externă a naravurilor. russo, s. 25. Înfuriindu-se de nebăgarea în seamă cu care îl privea arnăutul, zise... filimon, o. i, 256; b) (învechit, rar) lipsă de ascultare, de supunere. cf. st. lex. 168^v/2; c) lipsă de atenție față de cele din jur, distracție; neglijență; imprudență. Toți sînt încredințați că aice au urmat altăceva mai mult decît nebăgare de samă. ar (1830), 24¹/14. Nime n-ar ști cum s-ar închie o asemene nebăgare de samă. ib. (1837), 104¹/34. Din pricina nebăgării de samă a unui lucrător s-au întâmplat acea nenorocire. ib. (1839), 17²/31. Cu nebăgare de samă, bînd odată apă pe osteneală au căpătat oftică. drăghici, r. 3/12. Să nu trecem cu nebăgare în seamă pe lîngă Bălănești. negruzzi, s. i, 195. Nu-ți poți închipui ce râu poți face din nebăgare de seamă. caragiale, o. vii, 327. Din nebăgare de seamă și fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău și n-am nici un gînd rău asupră-ți. ispirescu, l. 42. Eu singur m-am lovit cu nebăgare de samă. alr ii 3 062/334. M-am lovit prin nebăgare de samă. ib. 3 062/414, cf. 3 062/36, 349, 833. – pref. ne- + băgare.